luni, 21 octombrie 2019
Psychometry
Is the
ability of a psychic to read the history of an object by holding it in his
hands.
It was discovered in the 1840 by a professor named Joseph Rodes Buchnan, whose pupils showed an astonishing ability to identify various substances that were wrapped up in thick brown paper packages.
One if his followers, William Denton a professor of geology discovered that this pupils could see prehistoric panoramas when presented with dinosaur teeth or fragment of pterodactyl, even those specimens were wrapped in paper and shuffled among dozen of other similar packages so that even the experimenter had any idea which is which.
Buchanan and Denton assumed that, in some strange sense all objects record their history particularly if they are associated with strong emotions and that a sensitive is able to play back the recording.
It was discovered in the 1840 by a professor named Joseph Rodes Buchnan, whose pupils showed an astonishing ability to identify various substances that were wrapped up in thick brown paper packages.
One if his followers, William Denton a professor of geology discovered that this pupils could see prehistoric panoramas when presented with dinosaur teeth or fragment of pterodactyl, even those specimens were wrapped in paper and shuffled among dozen of other similar packages so that even the experimenter had any idea which is which.
Buchanan and Denton assumed that, in some strange sense all objects record their history particularly if they are associated with strong emotions and that a sensitive is able to play back the recording.
Etichete:
ability to identify various substances that were wrapped up in thick brown paper packages.,
Joseph Rodes Buchnan,
Psychometry,
William Denton
joi, 17 octombrie 2019
Enigmaticele Tăblițe de la Sinaia - Informații noi Se pare ca maie exista si nu au fost topite toate
Se pare ca nu toate tablitele au fost topite. Au fost descoperite inurma cu peste 100 de ani.
Au existat 514 tablite. S-ar putea sa mai existe una in muzeul din Buenos Aires si una in Cairo.
Tablitele ar fi fost topite furate copiate in plumb. Poporul Roman are acces numai la 35 de placute de plumb copiii ale tablitelor initiale de aur.
miercuri, 2 octombrie 2019
Bucuresti - Orasul Subteran
Pentru
pasionații de mistere nu mai este un secret faptul că Bucureștiul nu a fost
ales întâmplător de marii conducători ai vremurilor. De la daci, trecand pe la
Vlad Tepes și culminând cu Ceaușescu, labirintul tunelelor secrete de sub
București – și povestile despre ele – nu au încetat să crească. Arhitecții
acestei lumi subterane (posibil migranți din continentul scufundat al
Atlantidei 9564 î.Ch), prin cunoștiințele și tehnologia folosită la crearea
acestor căi de comunicații, au sfidat legile fizicii, făcând imposibilul…
posibil.
În
rândurile ce urmează veți găsi informații și declarații ale celor care s-au
ocupat de întreținerea și administrarea acestui patrimoniu național.
O
istorie mai putin știută!
Șeful
Secției de Istorie a Muzeului Municipiului București, Dan Falcan, a adunat
datele, mărturiile și informațiile publice, existente despre tunelurile și
catacombele Bucureștiului mai vechi și mai noi, apoi le-a ordonat, pentru a
întocmi „o imagine” asupra istoriei subterane a orașului. Bucureștiul
are o tradiție de secole în materie de „tainițe” și pasaje secrete.
Primele
coridoare subterane, datate istoric și demne de luat în calcul, au fost
beciurile producătorilor de vinuri. Acestea aveau zeci de metri și erau atât de
largi încât se putea circula prin ele cu carele. Construcția lor a fost relativ
simplă, aceștia doar adaptând spațiile la nevoile lor. În Secolul al XIX-lea au
apărut edificii care aveau tuneluri de refugiu, cum este cel care leagă Palatul
Ghica Tei de Mănăstirea Plumbuita… lung de mai bine de un kilometru!
În
nordul Parcului Cișmigiu, Biserica Schitu Măgureanu e legată prin tunele
subterane de Palatul Kretzulescu. Sub Palatul Golescu, situat lângă Stadionul
Giulești, a fost găsit (în timpul lucrărilor de la Metrou) un coridor,
care nu apărea în cartografierea făcută de geologi, care are ieșire spre lunca
Dâmboviței. Coridorul a fost folosit și de Tudor Vladimirescu.
„De
pe la 1826 ne-au rămas câteva relatări care ne dau o imagine asupra
catacombelor de sub Capitala Țării Românești. La acea vreme erau vestiți
haiducii Tunsu și Grozea. Timp de mulți ani cei doi au băgat spaima în boierii
din București, în special în cei care aveau casele în zona actualei Șosele
Panduri. Deși poterele reușeau să îi localizeze, niciodată nu i-au prins…
haiducii dispăreau… parcă intrau în pământ”.
Astăzi
putem afirma că sub această șosea sunt o mulțime de coridoare subterane late de
3 metri și înalte de 2 metri… însă toate aceste date au pălit atunci când am
intrat în contact cu alte date și informații recente. Labirintul subteran vechi
al orașului pare neînsemnat pe lângă cel construit din ordinul lui Ceaușescu.
Istoricul Dan Falcan
Datele
mi-au parvenit de la mr.Gheorghe Grigoraș și cpt. Nicolae Grigoraș, ambii din
unitatea specială de luptă antiteroristă, care au intrat în subteranele
fostului Comitet Central, chiar pe 25 decembrie 1989, împreună cu un grup de
geniști și pirotecniști, explică istoricul Dan Falcan.
Conform
relatării militarilor, la subsolul clădirii au găsit un tunel, nu prea lung,
care cobora într-un fel de cazarmă. Opt camere cu paturi. Din aceste camere
pornesc mai multe culoare, unul ducând chiar până la etajul 2 al clădirii. Pe
un alt culoar se poate ajunge la un buncăr mai larg… la 7 metri adâncime.
Se
trece apoi de o ușă blindată și se ajunge la un apartament spațios… la
adâncimea de 9 metri. Militarii au căutat camera de ventilație și au găsit un
nou coridor. După aproximativ 30 de metri, au găsit o nișă cu o ladă mare în
care erau 16 bărci din cauciuc… cu pompe de umflare. După alți 20 de metri,
militarii au observat că pereții tunelului au altă culoare… sunt mai noi și
erau acoperiți cu un fel de rășină sintetică. După încă 10 metri, culoarul se
înfunda. La capătul acestuia se afla un piedestal din lemn pe care era așezat
un capac. Au ridicat capacul și sub el au găsit o trapă de fier. Au ridicat-o
și au găsit… un râu cu apă curată care curge într-o matcă artificială de beton.
Râul
subteran se află cam la 12 metri sub platforma Pieței Revoluției. Cele 16 bărci
erau folosite (în caz de nevoie) pentru această cale de navigație. Albia
râului subteran și pereții acestuia inițial pietruit, a fost ulterior amenajat (betonat)
și i s-a adăugat bare laterale metalice pentru oprirea sau impulsionarea
bărcilor. Ofițerii au vorbit și despre existența unui alt canal similar, la
capătul unui alt tunel, precum și de un sistem de inundare a acestui „labirint”
pe secțiuni. „În opinia militarilor, râul subteran are ieșire către unul din
lacurile din afara orașului, în nord și pe râul Dâmbovița, în sud-est”. În
cazul în care un „fugar” folosea această cale și era urmărit, putea inunda
porțiuni în spatele său pentru a-i putea opri pe urmăritori.
În
curtea interioară a fostului CC, a mai fost găsită o „gaură de ieșire”,
din care printr-o rețea de pasaje se ajunge în canalizarea orașului, din care
se poate ieși mai apoi către Râul Dâmbovița. Această rețea are guri de ieșire
în Palatul Regal, Biserica Kretzulescu și Magazinul Muzica… Subliniez,
relatările sunt ale unor ofițeri din cadrul Armatei.
„În
urma unor cercetări ulterioare a reieșit că ramificațiile subterane au
corespondență cu circa 80 de obiective din București… cum ar fi Clădirea ASE,
Casa Enescu, Opera Română…etc”.
Secret
de serviciu
Despre
acete galerii subterane construite sau recondiționate la ordinul lui Ceaușescu
ne-a vorbit și Rădulescu Dobrogea, fost inspector de mediu în Primăria
Capitalei… omul care s-a ocupat în cadrul instituției de pânza freatică a
orașului. Rădulescu susține că știe de aceste galerii și de râul secret cu apa
limpede, precum și de pânza freatică de sub oraș, dar nu poate să ne dea
detalii în amănunt despre acestea.
Coridor
secret sub clădirea fostului CC
Ing.
Constantin Bratu, directorul tehnic al administrației clădirii fostului CC a
spus că a văzut numai intrarea în catacombe: „Pot să vă spun că am auzit
despre aceste lucruri, dar nu le-am văzut. Există o cale de comunicație
subterană care pleacă de aici către Piața Revoluției și o alta care duce spre
Palatul Regal către Piață… și încă una tot din Palatul Regal către Biserica
Kretzulescu. Intrările în aceste căi de acces le-am văzut, dar unde se opresc
nu știu, nu este treaba noastră să cotrobăim pe acolo”.
Col
(r) Nicolae Kovacs
Col.(r)
Nicolae Kovacs (83 ani), omul care a condus partea cea mai secretă a
lucrărilor de la Casa Poporului, absolvent al secției de construcții speciale
din Academia Militară, a avut comanda celor 12.000 de militari rezerviști care
a lucrat la acest edificiu gigantic ne-a relatat faptul că Ceaușescu voia să
umble cu mașina pe sub București. Casa Poporului are un singur buncăr
antiatomic legat de principalele instituții ale statului prin 20 de kilometri
de tuneluri.
„Ceaușescu
voia să demonstreze prin Casa Poporului că este cel mai tare conducător din
blocul socialist… Și a reușit!”.
Intrare
buncar antiatomic – Palatul Parlamentului
Kovacs
dezvăluie faptul că în Casa Poporului sunt 5.000 de încăperi și că în subteran
există șapte etaje, ultimul fiind ocupat de buncărul antiatomic al lui
Ceaușescu, o incintă cu pereți din beton de 1,5 metri grosime, acoperiți cu o
placă de eclatare, care nu poate fi penetrată de radiații. Adăpostul este
compus din sala principală, adică punctul de comandă (Cartierul General care
trebuia să aibă legături telefonice cu toate unitățile militare din România)
și mai multe apartamente de locuit destinate conducerii statului… în caz de
război.
Culoar
subteran – Palatul Parlamentului
„Sala
principală urma să fie dotată cu o masă mare în mijloc și pe pereți, cu un
sistem de hărți ale României în relief. Pentru ventilație s-au adus pompe
suedeze, cu filtre speciale, care au fost încastrate în pereți. Aveam vreo 12
camere mari cu filtre de rezervă, stituite pe rafturi. Acestea au fost
singurele componente străine din Casa Poporului”.
Ca
ofițer superior specializat în construcții speciale, Kovacs a lucrat la toate
tunelurile și pasajele secrete realizate în timpul lui Ceaușescu. „Este
vorba de aproximativ 20 de kilometri de tuneluri realizate în așa fel încât să
se poată circula prin ele cu mașini cu motor electric”.
Bifurcație Piața Revoluției –
Palatul Regal, Piața Romana spre ASE
Tunelurile
principale leagă Palatul Cotroceni de Academia Militară, pe aceasta de Casa
Poporului, iar de aici pleacă două tuneluri mari: unul spre fostul Comitet
Central (în prezent Ministerul de Interne din Piața Revoluției), și unul
spre actualul Minister al Apărării. Cele dinspre Piața Revoluției sunt
întrerupe din loc în loc de uși de șapte tone greutate fiecare, pentru a
închide etanș zona în caz de necesitate. Au fost înglobate în acest sistem și
catacombe mai vechi realizate în perioada interbelică, cum e cea din zona
Cotroceni, a lui Carol al II-lea.
Linia
de metrou secretă: Palatul Parlamentului – Aeroport Otopeni
„Sunt
și multe tuneluri secundare, cum e cel dinspre Casa Poporului și stația de
metrou Izvor, care probabil că vor fi folosite, la un moment dat, pentru
utilități publice”, sau cele ținute la secret până acum – mai exact cele din zona Pieței
Victoria (pasaj), care vor fi amenajate și intrate în administrarea
primăriilor pentru servicii și parcări subterane.
Sala
de Consiliu – Buncar antiatomic (Palatul Parlamentului)
Col. Kovacs, ne-a mai relatat și faptul că
lucrările la al doilea buncăr al lui Ceaușescu, ales de acesta s-au făcut în
apropiere de actualul Hotel Marriott și Ministerul Apărării. Pe acel loc,
exista deja un buncăr cu un planșeu din beton gros de 1,2 metri, construit de
nemți prin 1942, loc din care armata germană dislocată la acea vreme în
România, avea legătură telefonică directă cu Hitler.
Intrare
buncar antiatomic – Ministerul Apărării
Am
încercat să demolăm acea structură… însă era prea greu de făcut acest lucru,
așa că am hotărât să o înglobăm în structura noului imobil. Așa a devenit
construcția lui Hitler, al doilea buncăr antiatomic al lui Ceaușescu… care nu
este sub Casa Poporului cum s-a crezut mereu, ci repet sub Ministerul
Apărării”.
Construcții
speciale
Ceea
ce se știe public despre Casa Poporului – partea subterană, este o nimica toată
în comparație cu istoria regiunii Bucureștiului de astăzi care în vechime era o
alternanță de păduri și mlaștini cu dealuri calcaroase și un bogat bazin de ape
curcătoare.
Prezentarea Planul de sistematizare a Bucureștiului
De
la regiunea Călugăreni și până în Bucureștiul de acum, se întindeau o serie de
munți calcaroși de mici dimensiuni, scobiți în subteran și traversați de
numeroase canale – unele inundate (despre aceste lucruri astăzi nici nu se
șoptește în școli) care se întindeau pe aproape mai multe sute de kilometri
plecând de la Dunăre, din regiunea Orșova, mergând apoi pe o linie neregulată,
când mai aproape, când mai departe de cursul Dunării, urcând la un moment dat
puțin spre nord și trecând prin regiunea Călugăreni și București, apoi cotind
iarăși către sud și mergând aproape paralel cu Dunărea.
Regiunea
de pădure și munți calcaroși tociți pe care s-a amplasat mai târziu
Bucureștiul, a atras atenția dacilor pentru numeroasele ascunzători subterane
de mari dimensiuni, dar și canale lungi săpate în peretele de calcar, acestea
putând fi ușor amenajate și adaptate diverselor scopuri.
La
început, dacii au utilizat aceste cavități și galerii pentru a stoca rezerve
strategice de alimente, piei și blănuri. Cu timpul la suprafață s-a format încă
din perioada antică staulul și mai târziu târgul de animale, pe care în Evul
Mediu avea să se dezvolte la un moment dat și așezarea omenească de mai târziu.
Coridor
langa Raul Dâmbovița
Primul
care a sesizat potențialul strategic al Bucureștiului a fost domnitorul Vlad
Țepeș, fiind și cel care a făcut primele amenajări „moderne” ale
tunelurilor subterane. Mai târziu, peste amenajările făcute de Țepeș, alți
domnitori au construit obiective de mascare și prelungiri sau altfel de
amenajări.
Rețineți
de pildă că de la Curtea Domnească a lui Țepeș pleacă un canal care trece pe
sub Hanul lui Manuc după care se ramifică în trei direcții diferite: unul merge
înspre Universitate cotind spre Cișmigiul de azi (fost munte calcaros și împădurit
care avea la bază o mlaștină de dimensiune medie) loc unde mai târziu, (începând
din perioada regelui Carol I) s-au amenajat obiective strategice de foarte
mare importanță, alături de „centura fortificată” a Bucureștiului și altele. Un
alt canal pleacă de la Curtea Domnească spre ceea ce azi numim Palatul
Parlamentului, iar cel mai important și mai lung, cel de-al treilea spre Parcul
Tineretului (fosta Mlaștină Cocioc). Pe vremea lui Țepeș, acolo era un
munte de dimensiuni mari, parțial împădurit și înconjurat de cea mai mare
mlaștină din această regiune, deci o fortăreață de netrecut!
Acolo,
pe vîrful muntelui și în mijlocul pădurii, tulelul lui Țepeș avea ieșirea.
Astăzi, locul ieșirii este mascat de Crematoriul Cenușa. Poate mulți dintre voi
se vor mira de ce un crematoriu are statut de obiectiv militar și nimeni nu
poate să se apropie la mai puțin de 300 de metri de acesta fiind interzisă
fotografierea sau filmarea. Mai rețineți totodată și faptul că toate
mănăstirile din apropierea bucureștiului sunt de fapt amplasate pe schema unor
importante galerii subterane, ale căror porți de acces le maschează cu această
ocazie. De pildă, fostul Sanatoriu TBC și actualul Palat și restaurantul
Lebăda.
Obiective
strategice
La
lucrările de reamenajare a Palatului Peleș, o importanță deosebită avută în
vedere de echipa de arhitecți și constructori, au avut-o formațiunile
subterane. Construcțiile realizate în zonă intrând în cadrul unor scheme de
amenajări ce cuprindeau atât obiective aflate la suprafață, cât și cele din
subteran. La schimbarea regimului și preluarea puterii de către comuniști,
toate aceste obiective strategice au fost preluate și administrate. Din anumite
rațiuni au fost numite persoane credibile ce urmau să le conserve și
administreze, pentru a le ține de parte de ochii și mâinile comisarilor
sovietici. Știu că poate părea SF și greu de crezut, însă chiar și la acea
vreme, comuniștii români s-au ferit de amestecul prea „adânc” al rușilor
în treburile și istoria României.
Cu
această ocazie, la preluarea Castelului Peleș, inventarierea și administrarea
acestui obiectiv, foștii agenți ai serviciilor secrete regale (ai
Siguranței) au prezentat rapoarte de activitate și evident, s-au oferit
să-și exercite pe mai departe atribuțiile în slujba noului regim. De la ei s-a
aflat informații care i-a șocat pe noii „administratori”, aceștia la rândul lor
întocmind rapoarte detaliate pe care le-au trimis către conducerea superioară
de Partid.
În
urma acestor rapoarte s-a decis conservarea imediată a obiectivelor respective (fapt
pentru care intrările în subterane au fost zidite și mascate cu diverse
construcții de suprafață, nu doar la Peleș ci și la toate mănăstirile și
așezările fortificate din Carpați și Moldova, acestea repet, toate așezate în
schema unor amenajări subterane strategice) și menținerea lor în stare de
neutilizare, precum și la ștergerea oricăror urme și dovezi, fapt pentru care
majoritatea foștilor agenți secreți care aveau astfel de informații… au sfârșit
în accidente și condiții suspecte. Iar cei cei numiți de comuniști care au
administrat pentru o scurtă perioadă astfel de obiective au fost relocați și
numiți în funcții de comandă (pentru a putea fi încărcați de
responsabilități și să facă obiectul unei supravegheri permanente… deci să
înțeleagă că trebuie să păstreze tăcerea) la alte obiective.
Marile
șantiere din perioada comunistă, cum au fost cele pentru construirea marilor
baraje, ale lacurilor de acumulare, ale tunelurilor transmontane, mine și
prospecțiuni miniere – toate acestea nu au făcut (pe lângă scopul declarat
oficial), să mascheze o serie de lucrări de foarte mare amploare (ce
implicau dislocarea unor mari cantități de pământ) și care trebuiau mascate
cu ceva. În același fel s-a procedat și în cazul Canalului Dunăre-Marea Neagră…
care nici nu vă trece prin minte ce a mascat de fapt… la fel ca și în cazul
„Casei Poporului”, despre care toată lumea este impresionată de dimensiunile
exterioare ale acesteia… totuși mici în comparație cu cele „interioare” din
subteran.
Intrarea din strada Secerei
Mai
ales în ultimiii 25 de ani, tot mai puțini sunt cei ce știu că sub Parcul
Tineretului există o structură uriașă de beton, structurată pe 6 nivele, în
formă de potcoavă, capabilă să adăpostească 20.000 de persoane. Aceasta se
întinde de la intrarea în Palatul Copiilor, Sala Polivalentă, Orășelul Copiilor
până sub Cimitirul Bellu. În toate punctele menționate mai sus sunt porți de
intrare. Intrarea principală fiind pe strada Secerei, în apropiere de Palatul
Copiilor. Pe această poartă există o atenționare care interzice staționarea în
fața ei. Poarta fiind păzită din interior de personal „civil”. Sub protecția
anonimatului, un responsabil din cadrul unui serviciu public a confirmat faptul
că structura a fost construită în anii ’60, aceasta fiind inclusă în măsurile
de forță majoră (calamitate sau război). Structura a fost finalizată în anul
1974, înainte de inaugurarea Sălii Polivalente. Ulterior, au fost aduse
îmbunătățiri pe durata lucrărilor de construcție al Palatului Copiilor.
Toate
acestea sunt amplasate în schema marilor galerii subterane. De pildă la Insula
Sfântul Pantelimon, unde Grigore Ghica a construit la 1735 Mănăstirea și
Spitalul Pantelimon (parțial demolate de regimul Ceaușescu), unde în
prezent este Complexul de agrement și Hotelul Lebăda, pleacă un tunel de mari
dimensiuni (șosea pietruită) care leagă acest Palat de alte obiective
similare, respectiv Palatul Ghica și Mănăstirea Plumbuita.
Rețineți
că toate aceste mănăstiri și palate, deși au fost construite la intervale mari
de timp unul de altul, nu au fost amplasate întâmplător, ele fiind plasate pe
schema unor galerii subterane de mari dimensiuni. Palatul ASE (clădirea
veche), palatele și mănăstirile enumerate mai sus, regiunile în care au
existat daluri calcaroase de dimensiuni relativ mari și mlaștini importante (Cișmigiul
și Parcul Tineretului de azi, dar și fostul munte tocit pe care este amplasat
actualul Palat al Parlamentului, etc.), toate acestea sunt așezate pe
obiective subterane strategice și maschează porți de acces spre ele”.
Obiective
care sunt poziționate pe importante galerii subterane
- Palatul Cotroceni (fondat de Prințul Șerban Cantacuzino, amenajat ulterior și extins de Ferdinand, când s-a extins legătura subterană până la Clinceni, via Fortul Domnești);
- Palatul Mogoșoaia (la 14 km de București, fost construit în anul 1702 de Constantin Brâncoveanu);
- Palatul Ghica (ridicat de domnitorul Dimitrie Ghica în anul 1822);
- Palatul Știrbei (construit în anul 1835);
- Palatul Șuțu (a aparținut marelui postelnic Costache Grigore Șuțu, fiind realizat în 1834, Astăzi Muzeul de Istorie și Artă a Municipiului București după ce fusese muzeul PCR, punct nodal aflat deasupra străvechilor galerii subterane, în apropierea locului unde comuniștii au construit obiective subterane strategice de dimensiuni foarte mari situate astăzi sub Intercontinental/TNB);
- Palatul Universității (1857-1869) construcție ridicată după planurile arhitectului Al.Orașcu și K.Storck, universitatea de astăzi – împreună cu Palatul Șuțu, s-a amplasat pe una din cele mai mari cavități subterane naturale care a fost amenajată și utilizată succesiv începând cu perioada antică a dacilor, ale căror urme se pot găsi aproape peste tot în București și apropierea acestuia (de pildă sit-uri arheologice importante sunt în comuna Pantelimon, în apropiere de Palatul de pe insulă);
- Palatul de Justiție (1890-1895) și Palatul Cantacuzino.
NOTA: Toate aceste informații au mai fost
prezentate publicului în decursul ultimilor 20 de ani sub diferite forme (online
sau tipărit). Articolul de mai sus reprezintă o sinteză a acestor materiale
verificate din mai multe surse și dublate prin imagini. Mulțumim și pe această
cale tuturor acelora care au contribuit pentru realizarea acestui articol.
Selectie de A.Emil/T.Baldo
Abonați-vă la:
Postări (Atom)